Cred că mă prind…

Tind să cred că până acum nu am știut ce înseamnă cu adevărat relaxarea… fericirea din lucruri mici. Nu știu nici acum ce înseamnă să fii fericit cu ceea ce ești tu?!

Dar cred că vizita la Tășuleasa social m-a ajutat să mușc puțin din fericirea asta cu lucruri mici…

O să fie ciudat ce spun în rândurile următoare… dar simt nevoia să spun. Simt nevoia să fiu așa cum sunt fără să îmi mai ascund trăirile pentru că cine mă agreează mă va agrea așa cum sunt eu. Și comunitatea din jurul blogului și vlogului meu mă va cunoaște așa cum sunt. Revenind…

E ciudat că l-am întâlnit pe omul pe care îl apreciez și stimez extrem de tare la muncă, la spital, mulțumită președintelui Tășuleasa social – Alin U. Căruia îi mulțumesc și acum enorm. Așadar l-am întâlnit pe Tibi Ușeriu. Ulterior, din întâmplare, fără sa vrea mi-a setat motto-ul în viață – “Atunci când nu mai poți, mai poți puțin!” lucru ce m-a determinat să mă gândesc la anumite lucruri.

Nu am stat tare mult pe gânduri și am mers și am investit în strictul necesar de echipament de mers pe munte, în drumeții… și m-am documentat despre ce e și ce face Tășuleasa social. Voi începe iar să postez vloguri pe canalul de YouTube, dar pt că nu mi-a mai încăput și laptopul în rucsac am să încep să postez de marți încolo ce am filmat aici la Tășu… în mai multe episoade. Or să vă placă!

Am profitat de acest weekend prelungit și am venit așa din scurt la Tășuleasa… Alin mi-a făcut invitația să trec pe aici și am profitat de weekendul ăsta și am venit. Nu îmi pare rău! Singurul regret e ca nu e și Alin aici, dar am să vin când e și el. Am venit cu un prieten cu mașina până la Piatra fântânele și apoi la pas 3 km până aici. Într-un cuvânt…. awesome! Din nou spun că va fi ciudat ce voi zice, dar din toate lucrurile sunt fericit că stau aici pe o laiță și citesc, că mă pot plimba prin aer curat (îmi aduce aminte de plimbările pe pajiște și prin pădure cu bunicu’ atunci când trăia) și, ciudaaaat… faptul că e Tibi U. aici și se plimbă de colo colo, relaxându-se liber fiind, se mai antrenează… realizezi că e și el om… realizezi că avea dreptate: e un om nu prea sociabil, dar realizezi și cat suflet pune în ceea ce face… realizezi că e bistrițean până în adâncul suflețelului său și realizezi cât e de mișto :)) vorba lui. În momentu’ ăsta asta mă face fericit. Știu că e ciudat că prezența unui om, care până nu de mult era un oare care om, să te facă fericit, fără să se chinuie măcar puțin, dar așa e…

A fost un week-end plăcut… De mult nu am mai avut o stare de bine precum azi… De foarte mult… stai și realizezi de ce puține lucruri are nevoie un om sa fie fericit… stai și te gândești și apoi realizezi că uneori e mai bine să nu te gândești la nimic. Uneori e mai bine să te plimbi, să respiri aer curat, să admiri un pom, o pădure, un lac… să te bucuri de oamenii din jurul tău, să îi iei așa cum sunt! Să te bucuri de prezența unui anume om… să iubești ce e în jurul tău și pe cine e în jurul tău… uneori trebuie sa te comporți natural, așa natural încât ți s-ar părea banal…

Oricum… ce e cert e că nu e ultima mea vizită aici… mi-aș dori să pot reveni ca voluntar, să mă pot implica în activitățile cu cei mici… până atunci… Tășuleasa are un 10* (cu steluță) …