Nepăsare

Băi deci destul de mult mă gândesc la viața mea profesională de până acum… Mă gândesc de ce mi-a fost scris să ajung aici… Și să mă lovesc mereu de aceleași situații tâmpite… Știi ce greu e să știi chestii, să observi neregularități, să vezi cum se produc erori și oameni care suferă din cauza ăstora… Iar tu să nu poți face nimic pentru că poziția nu îți permite…?

Să nu zic zilnic, zic săptămânal… Zic asta numai că să nu ai impresia că exagerez… Săptămânal mă lovesc de situațiile descrise în primul paragraf al… Articolului… Of-ului… Sau cum s-o numi chestia asta. Îmi vine apoi gândul cu proverbul ăla “neascultarea de părinți se plătește”… Mama, draga de ea, mi-a zis sa merg la medicină generală să mă fac medic, iar eu îi spuneam mereu că nu sunt îndeajuns de inteligent pentru meseria asta. Doar mama știa ceva ce eu refuzam să cred (din conjuncturile liceului, unde unii profesori se asigurau că și eu cred că sunt incapabil de muuuulte lucruri). Nu am mers la medicină generală, însă am făcut radiologie. Acum sunt tehnician de radiologie. Adică, pe scurt, sunt pregătit să achiziționez imagini cu ajutorul impulsurilor de radiofrecvență sau radiațiilor X sau gamma… În unele colțuri din lumea asta și cu ajutorul ultrasunetelor… Sau să aplic tratamente cu radiații puternice, în special în domeniul oncologiei. E o meserie frumoasă… Nu regret… O sa vorbim mai jos… Însă de multe ori mă gândesc cum era dacă o ascultam pe mama. Oare mai aveam problemele “existențiale” de azi?!

Oricum…. Nu regret de fel că am mers pe drumul ăsta. Dacă ar fi să o iau de la capăt aș face fix aceleași alegeri, aceleași greșeli, aș merge fix pe același drum, aș cunoaște exact aceeași oameni, m-aș certa tot de atâtea ori și aș râde în aceleași circumstanțe. Am suferit. Am trecut prin dragoste și apoi deces. Dragoste și înșelat. Dragoste și furat. Dragoste și dragoste înapoi. Am avut suișuri și coborâșuri. Poate nu mai multe ca tine. Dar totuși destule. Ce vreau să spun este că motivul pentru care nu regret nimic este că am cunoscut o mulțime de oameni frumoși pe care nu îi dau pe nimic în lume. M-am modelat într-un fel și sunt recunoscător…

Frustrarea e sentimentul care nu îmi place deloc. Orgoliul, încăpățânarea și aroganța e triada cauză pentru frustrare în zilele noastre. Aș vrea să îți dau mai multe detalii, dar cred că știi ce vreau să spun și oricum… Sunt parte din viața noastră… A tuturor celor cărora ne pasă prea mult de cei din jur.

Un început de săptămână strălucit și plin de zâmbete omuleți dragi!

Adevărul despre Revolut!

Revolut – după cum poți vedea în printscreen urile de mai jos daca îți faci contul în următoarele 21 de zile, atât tu cât și eu vom primi 50 de lei în cont (după ce faci prima plata cu cardul tău (totul e gratuit, pt ca nu e o banca fizica se ocupa aplicația de tot, fără costuri de administrare cont, sau emitere card).

/UPDATE/

*Odată la ceva vreme anumiți utilizatori, aleatoriu, primesc oferta asta, ori alta care le permite, printr-un link de afiliat să primească cardul gratuit.

**Ofertele sunt limitate de timp și revin la un anume timp și la alți utilizatori, aleatoriu.

***Eu, spre exemplu, l-am comandat în România, acasă, când fratele meu a primit oferta cu revolut metal gratuit pe 1 an dacă avea 5 afiliați revolut pe link-ul primit de la ei. Eu am primit cardul gratuit și el după cei 5 afiliați a primit cardul varianta metalica, tot gratuit.

Am făcut aceste precizări din mai multe neintelegi ale unor cititori de când am postat asta.

//UPDATE//

Daca nu știi nimic despre revolut… Ți-am scris eu mai jos. Fa lectura de dimineata sau de seara! Nu-i mult!

Înainte de toate trebuie să știi că Revolut nu-i un produs unic pe piață. Nu, au mai fost și vor mai fi, doar că majoritatea soluțiilor de tipul ăsta ne ocolesc. Revolut nu-i bancă, deși îți emite un card, îți oferă o aplicație de administrare a banilor și, cumva, îți oferă un cont de economii. E un fel de hibrid pentru lumea fără cash, dar în care să știi pe ce ai cheltuit banii și, mai ales, să îi poți transfera rapid către alți utilizatori. Ce nu oferă încă în România, spre deosebire de-o bancă, sunt creditele.

Până într-un punct, serviciul e gratuit. Și punctul ăla e când vrei mai multe opțiuni care te ajută sau nu. Ajutorul e dependent de câți bani circuli prin cont, de cât suport ai nevoie din partea companiei și de cât de mișto vrei să arate cardul tău. Cât despre descentralizarea de care ziceam mai sus ea începe încă de la deschiderea contului. Dacă, în prezent, trebuie să te duci la bancă, să completezi acte, să discuți cu cineva (deși se schimbă și treaba asta), serviciul ăsta presupune să îți descarci aplicația și să faci totul digital – de oriunde ai fi.

Dacă ieși cel puțin o dată pe an din țară, contul Revolut te ajută!

Ca să-ți deschizi un cont îți iei aplicația, care-i pe Android și iPhone, îți faci contul – cu număr de telefon și parolă – și adaugi cel puțin 50 de lei în cont (e o sumă minimă impusă de aplicație). Apoi, îți ceri cardul. Poți folosi și un card virtual, doar că nu poți plăti cu telefonul încă. Să zicem că ți-ar fi util, pentru că-i de unică folosință. Vrei să cumperi ceva de pe un site chinezesc dubios, dar nu vrei să-i dai acces la cardul tău oficial și plin de bani? Faci unul virtual. Vrei să plătești sesiuni de videochat și nu vrei să-ți bagi cardul fizic care dă pe-afară de bogăție? Faci unul virtual.

În cazul unui card fizic, îl comanzi în aplicație și-ți vine acasă în cam trei până la șapte zile. Partea cu venitul e mai complicată, pentru că sunt utilizatori din România cărora le-a venit la fix. Mie nu. Eu am așteptat după primul vreo două săptămâni, am renunțat, am cerut altul și mi-a venit în vreo zece zile. O fi după noroc sau după cât de prost e sistemul de livrare. Cât despre card, e clasic: VISA sau Mastercard, contactless și cu cip să poți scoate bani de la bancomat. Dacă vrei mai multe carduri, le comanzi. Costă 28 de lei unul. Și ăsta standard, pe cont gratuit, e din plastic.

Să zicem c-ai trecut de toate etapele, ai cont, ai cardul, ce faci cu Revolut? Cel mai mult te-ajută în călătorii. Fie că te duci în Bulgaria, Austria, Statele Unite ale Americii sau chiar Canada, îți treci din contul curent în moneda respectivă și, când plătești cu cardul, e ca și cum ai plăti cash cu banii lor. Îți poți cheltui banii în peste 140 de monede din întreaga lume. Mai sunt câteva care n-au încă suport, dar nici nu cred c-ai ajunge pe-acolo. Banii îi schimbi în aplicație, unde sunt câteva zeci de monede disponibile. Bine, cred că aici trebuie explicat de ce poți cheltui în mai multe monede decât poți schimba bani. Uite exemplu pe leu: dacă ai în cont lei, tu poți cheltui fix leii ăia în cele 140 de monede, fără să mai faci tu schimbul valutar – e făcut automat. Dar dacă vrei să plătești în moneda locală, poți beneficia de asta pentru cele suportate.

Cea mai bună parte la plățile astea e că faci schimbul valutar la cursul interbancar, nu la cel practicat de bănci – de multe ori meschin – sau la cel de la casele de schimb – un pic mai puțin meschin decât la bănci. Până acum eu am folosit dolari, lire sterline și euro. Înainte să schimbi în orice monedă îți apare cursul. De exemplu, când am scris articolul ăsta, un leu era 0,2367 dolari. Dacă-ți convine, schimbi. Totodată, ai și niște cursuri valutare în aplicație și poți calcula cât face-n lei o sută de euro înainte să schimbi.

Mai e o chestiune cu cursul ăsta valutar. E comunicat cu o zi înainte să fie activ și pentru weekend e anunțat vinerea. Schimburile realizate în timpul săptămânii sunt fix la cursul interbancar, dar pe weekend Revolut adaugă o marjă de până la 1% și un comision de 0,5% pentru tranzacţiile de peste 20 de mii lei pe lună. Poate n-o să ai nevoie de mențiunea asta, dar, dacă te lovește bogăția, măcar să nu schimbi în weekend.

Revolut te lasă fără scuze că nu mai știi pe ce-ai dat banii!

Poate cea mai lăudată funcție din Revolut e zona de Analytics. După cum îi zice și numele, îți arată un fel de tablou de bord pentru toți banii care-au trecut prin contul tău, în orice monedă ai schimbat vreodată. Apoi, per monedă, îți arată cât ai cheltuit pe lună, pentru ce, în ce țări și către ce companii.

Tot în privință cheltuielilor intră și transferurile rapide de bani cu alți utilizatori. Și dacă folosești aplicații de internet banking în România știi că la unele bănci poți transfera instant, doar prin numărul de telefon (ING Bank), sau durează câteva zile între bănci concurente. Eh, în Revolut poți împărți nota cu cei cu care ai consumat și ăsta ar fi primul bonus sau poți colecta tu banii de la oameni, când ai plătit nota sau un cadou pentru un coleg de serviciu. Și când zic că poți colecta bani, fix asta înseamnă. La Payments îți apar contactele din agendă care folosesc Revolut, apeși pe cel căruia vrei să-i ceri bani și ai opțiunea să-i ceri sau să-i trimiți. Odată cu cererea de bani poți să-i trimiți și-un GIF să nu creadă că ești vreun soi de cămătar.

Tot pe economie și controlul banilor e și opțiunea de Vault. E un seif digital – mai bine spus cont de economii – în care sunt adunați bani după fiecare plată a ta. Poți fixa o țintă, îi dai un nume și poți fixa o rată cu care Revolut adaugă bani din tranzacțiile tale în contul ăsta. Pe scurt, când tu plătești 11 lei pe-o cafea, Revolut adaugă la economii de la câteva zeci de bani la câțiva lei buni. Dacă uiți de cont, strângi o sumă decentă. Dar, dacă ești ca mine și retragi săptămânal, nu mai faci nicio economie.

A doua treaptă a bogăției în Revolut e să treci la card din metal care costă 55 de lei pe lună. E, la propriu, o bucată neagră de metal excelentă să tai caviarul cu ea. Ai opțiunile de mai sus, retrageri de până la 2 400 de lei pe lună, dar și un concierge. Ăsta-i un nume pompos pentru un customer support ceva mai dedicat. Ambele opțiuni îți mai dau acces la asigurare medicală globală gratuită și carduri virtuale de unică folosință. Practic, ai plătit online cu un card virtual și el e distrus ca să nu te buzunărească niciun prinț nigerian.

Pe mine mă încântă treaba cu asigurarea medicală, acces în lounge-urile aeroporturilor (nu în toate, dar alea suportate ar fi mișto) și că aș putea să-mi asigur telefonul cu 20% discount.

Dacă vrei sa iti faci și tu revolut, da click pe link-ul de mai jos și urmează pașii (va fi nevoie sa introduci 50 de lei în cont pt a începe sa funcționeze contul și apoi poți sa ii scoți, iar dacă nu, poți sa ii lași acolo, dar crede-mă ca te ajuta mult Revolutul asta)

https://revolut.com/referral/ionuge8r93!G10D21

Azi e despre plante… BRADUL:

M-am gândit că de azi să vorbim despre plante… să fac un obicei de a posta despre plante cel puțin odată pe săptămână… și azi începem cu Minunatul BRAD.

Dacă tradiția bradului de Crăciun datează de la începutul seolului al XVI-lea, utilizarea medicinală a acestuia în Europa este cel puțin la fel de veche. Excelent în cazul afecțiunilor respiratorii, arborele își datorează mirosul atât de caracteristic uleiurilor esențiale și oleorășinilor aromate.

Carole Minker

Brazii sunt conifere ce cresc în zonele temperate din emisfera nordică. Se diferențiază de molid prin ace și conuri. Mai multe specii de brad sunt utilizate în lume pentru efectele binefăcătoare asupra sănătății.

 

UTILIZĂRI TRADIȚIONALE

În mod tradițional, bradul este utilizat pentru tratarea afecțiunilor respiratorii. Frunzele lui (-acele), mugurii, scoarța și oleorășinile au proprietăți antiseptice, calmante, expectorante și relaxante pentru bronhii (”tubulețele” ce duc aerul la alveolele pulmonare – săculeții ce fac schimbul de Oxigen și Dioxid de Carbon în plămâni). Bradul ar fi recomandat pentru dureri în gât, tuse sau inflamații bronșice. Uleiul esențial de brad se poate indica pentru decongestionare (foarte util în cazul laringitelor, faringitelor, rinitelor sau rinofaringitelor, sinuzitelor sau bronșitelor) sau pentru tuse (seacă sau iritativă).

Chestie tare! Mierea de brad din regiunea Munților Vosgi provine din mana depusă pe ramurile brazilor din Vosgi din specia Abies alba. În afara proprietăților comune tuturor tipurilor de miere, mierea de brad conține și proprietățile benefice ale arborelui din care provine.

 

The Chemistry of love…

For Romanian – below! (Pentru limba română – mai jos)

Long time no talk! 🙂 let’s talk a little about chemistry of love….

I want to tell you about how does an endocrinologist see the loving process… or the love. They will tell you that any emotional thing that we feel is represented by a lot of hormones which are flinging in our blood vessels. You know? The more they are the more intense we will feel that emotion.

The love is made up, if I can say like this, from 5 hormones and a bonus. Let’s take them apart…

1. Dopamine (or the focus and ambition hormone)

When we start to fell in love with someone, in our body dopamine is secreted and we will start to tend to a possess feeling… chemically, this hormone is a biogenic hormone.. I mean it is a part of catecholamines. It is a predecessor of norepinephrine and, after, of epinephrine, in its biosynthesis. According to Canadian Institute of Neurosciences, Mental Health and Addiction,  the dopamine synthesis is before the feeling of pleasure, satisfaction or reward. If in the situation when the dopamine is secreted it appears one of that 3 feelings listed above, our brain will potentiate the amount of dopamine that was previously produced, because it records that after that dopamine synthesis we will have the sensation of pleasure/satisfaction/reward. With other words… when we are felling in love, our body will produce dopamine first… you know? it is enough to see your loved one and that will produce the pleasure/satisfaction feeling, so our brain will get used with that idea and it will optimise the dopamine synthesis, accordingly.

2. Serotonin (the happiness hormone)

No matter how weird it seems, when we fell in love, the biosynthesis of this hormone will decrease… so because of this we are associating the love feeling with sadness. Like almost any hormone in our body, serotonin will influence another body functions, too. The frontal lobes of our brain are responsible for the cognitive processes, with participation of this hormone. If the serotonin arrives at the bone marrow will result the improving of the motor function and will increase the muscular tonus. The main role of this hormone is to produce the sensations of happiness at emotional level and they will be projected on the cerebral cortex. When the serotonin is not enough, we feel depressed. Foods rich in carbohydrates and tryptophan help with the serotonin synthesis. So because of this, when we feel depressed, our body tries to request foods like chocolate, cocoa or sweets. 

3. Adrenalin (or the stress hormone)

As I said at Dopamine, after dopamine it will starts the biosynthesis of adrenalin (epinephrine). When the adrenalin is produced it will potentiate the human’s wishes. To lovers it will raise the desire of  “moving the mountains” or “asking for the moon” … That hormone is produced at the adrenals level. It will be synthesized in fear, running from something or fight too and it helps us to adapt to that situation… it will increase the blood pressure, heart and respiration rates. It will decrease the blood intake at urinary and gastrointestinal systems, will relax their muscles and will contract the sphincters. It will produces vasoconstriction and it will increase the capacity of work of skeletal muscles. When we fell in love, the adrenalin stimulates the solar plexus too (sympathetic fibres), that is the superior part of stomach and it will make us to feel that butterflies in that stomach. Emotions felt at that level or the pit/knot in the stomach are due to stimulation with some hormones to this nervous plexus.

4. Endorphins (let’s call the the satisfaction hormones)

Endorphins are produced in our body when we are in a contact with the loving “thing”. That’s the reason we are feeling good and protection when we are with the loving one. As I said above, the more they are the more intense we will feel that emotion. The quantity of endorphins will be increased in two situations and I am sure you already know them: at the gym, through intense physical effort and after a sexual contact with your loved one.

5. Oxytocin (let’s say the affection and romance hormone)

I am writing about it here, at the final part of this article because it is secreted in our body after those four about which I write above. At lovers it will be biosynthesised just after the first signs of reciprocal love and trust feelings will appear. The oxytocin will decrease the level of those four previously mentioned (dopamine, serotonin, adrenalin and endorphins). It seems strange, but if you take a little time to analyse, after the “first love – big love” it will appear an accommodation feeling, but it is another type of love, a little bit more strong and steady… It is scientifically proven that under the action of this hormone people get better and become more naive in relationships with others.

BONUS: Vasopressin 

This hormone is secreted in hypothalamus, after it will pass through pituitary gland and after the it will pass into the blood vessels. It will have an antidiuretic and vasoconstriction effect and it will increase the blood pressure. The vasopressin influences erection in many mammals, including humans and according to a study by some Swedish researchers this hormone will increase the tendency to monogamy – again, in many mammals, including humans.

 

So… this is love from the point of view of medicine… what do you think?

 

 

Romanian version!

Vreau să îți spun cum vede un doctor endocrinolog procesul ăsta de ”îndrăgosteală” sau… iubirea. El va spune că orice sentiment ce îl simțim noi este, în fapt, o grămadă de hormoni ce dau buzna în vasele noastre de sânge. Cu cât sunt mai mulți (în cantități mai mari), cu atât simțim mai intens totul.

Iubirea asta e alcătuită, cumva, din 5 hormoni importanți și un bonus. Hai să îi luăm separat!

1. Dopamina – să îi spunem hormonul ambiției și al concentrării

Când începem să ne îndrăgosim se secretă dopamină și ne face cumva să tindem spre posesiune. Chimic, hormonul face parte din catecolamine, adică amine biogenice, mai exact. Fiind predecesor al norepinefrinei (epinefrină = adrenalină) și ulterior al epinefrinei, în biosinteza sa, e de înțeles ce urmează organismul să secrete, nu? Conform Institutului de Neuroștiințe, Sănătate Mintală și Dependențe din Canada, producerea de dopamină, precedă chiar senzația de PLĂCERE, satisfacție sau răsplată. Dacă în situația în care se secretă dopamină apare una din cele 3 enumerate anterior, creierul va potența cantitatea de dopamină produsă anterior, pentru că el înregistrează că după sinteza acesteia apare plăcere, satisfacție, răsplată.  Cu alte cuvinte, ne îndragostim și se produce dopamină. Doar zărirea persoanei ne produce plăcere, iar atunci creierul se va obișnui cu ideea și va optimiza producerea de dopamină, în consecință.

2. Serotonina – cu toții știm că e hormonul fericirii

Oricât pare de interesant sau ciudat, când ne îndrăgostim, biosinteza acestui hormon scade, tocmai de aceea asociem deseori iubirea cu suferința. Ca aproape orice alt hormon și serotonina influențeaza și alte funcții ale organismului. Partea din față (frontală) a creierului e răspunzătoare de procesele cognitive (conștiente), cu participarea acestui hormon. Dacă serotonina ajunge la nivelul măduvei osoase avem ca rezultat îmbunătățirea funcției motorie și crește tonusul muscular. Rolul cel mai important al serotoninei este în senzațiile de fericire la nivel emoțional și se creează la nivelul scoarței cerebrale. Când nu e destulă serotonină, simțim senzația de depresie. Alimentele bogate în glucide și triptofan ajută la producția acestui hormon. De aceea în stări depresive organismul încearcă suplimentarea serotoninei prin cerere de aport de glucide (dulciuri – ciocolată – cacao). 

3. Adrenalina – e unul din hormonii stresului

Cum ziceam și la dopamină, după secreția acesteia, se produce și adrenalina. Când se produce adrenalină se potențează dorințele omului. La îndrăgostiți apare starea de inspirație și dorința de ”a muta munții” sau ”a lua luna de pe cer”.  Acest hormon se produce în suprarenale (niște glande endocrine mici, ca niște căciulițe pe rinichi). Se mai produce și în situații extreme, cum ar fi frică, fugă sau luptă și ne ajută să ne adaptăm la situație, crește frecvența și puterea contracțiilor mușchiului cardiac (miocardului) și chiar și frecvența respiratorie. Sistează aportul sangvin la nivelul aparatului urinar și gastrointestinal, relaxează musculatura lor și contractă sfincterele. Produce vasoconstricție (se contractă vasele de sânge) și crește capacitatea de muncă a musculaturii scheletice. Când ne îndrăgostim, adrenalina stimulează și plexul solar (fibrele simpatice) – adică la gura stomacului și ne face să simțim vestiții ”fluturi în stomac”. Emoțiile resimțite la nivelul respectiv, de exemplu golul în stomac sunt datorate stimulării cu diferiți hormoni al acestui plex nervos.

4. Endorfinele – hai să le zicem hormonii satisfacției

Ei se produc la contactul fizic cu ”obiectul” pe care îl iubim. De aceea ne oferă stare de bine și protecție când suntem cu cel iubit. Cum ziceam și anterior, cu cât cantitatea de hormoni produși e mai mare cu atât omul o să fie mai fericit și împlinit. Cantitatea de endorfine crește mult în două situații pe care sigur le știi și tu: la sală, prin efort fizic intens și după contactul sexual cu omul iubit.

5. Oxitocina – să îl numim hormonul atașamentului și romantismului

L-am lăsat aici la final că e secretat printre ultimii. La îndrăgostiți se secretă când apar semnele de iubire reciprocă și încredere. Oxitocina scade producția hormonilor primei faze a îndrăgostirii. Pare ciudat, dar dacă stai să realizezi, după ”iubirea aia mare” apare o acomodare, dar e un alt tip de iubire, mai așezată, mai puternică, mai statornică. E demonstrat științific că sub acțiunea acestui hormon oamenii devin mai buni și mai naivi în relațiile cu ceilalți. 

BONUS : Vasopresina (hormon produs în hipotalamus, care trece prin hipofiza, iar apoi intră în circulația sangvină). Acest hormon are efect diuretic, vasoconstricție și cresterea tensiunii arteriale. Influențează erecția la multe mamifere printre care și la om și conform unui studiu făcut de niște cercetători suedezi crește tendința monogamă – la majoritatea mamiferelor, printre care și omul.

Sometimes…

Sometimes I feel loneliness more than everything… I don’t know why…

Let me tell you a little story… After I graduated school I moved to Cluj-Napoca for university. As you probably know I studied Medical Radiology and Imaging. In Romania that is a 3 years faculty and if you want you can apply for a Master Science Degree program and after to a PhD program or another courses like that. Well I came in Cluj-Napoca, as I said, and I started some kind of a new life, by my own. I mean I had to pay my bills by my own, I had to cook for myself and I had to go to bed early to be able to wake up next day to go to school. Hehe… I think that calls my mom an adult life. Or maybe not?

Back to our story… When I was in my first year of RadSchool I had a lot of classes and so little time for myself. A little break from the story – when I was in high school I did handmade in my free time and I played musical instruments. BTS (this is not that famous singers group, it is Back To Story)… I used to fill my free time with art but there I hadn’t free time… So little by little I started to do nothing in that liiiittle free time I had.

Fast forward to the time after I graduated. After I finished my BSc degree I applied for a MSc program in medical radiology again but it was an easy one. I mean we had I think 4-5 classes/week afternoon and I had time to work in a real hospital, you know? But between these two things I had a lot of time to do… Nothing. What do you think I did? Yup… I slept… A lot. My life was just sleep – eat – go to work – sleep – eat – go to school – eat – sleep. And again. And again. And again.

Present thoughts…

Many of my friends “blamed” me because sometimes I worked in three hospitals in the same time or I had 2 or 3 jobs. Yes… It is not easy… And you can’t even take care of yourself. You can’t eat healthy and you start to have a bad habits, obviously… But I knew myself. I knew if I didn’t do anything in that gaps between things… I’d started to think about things like loneliness. Why I don’t have a relationship?! Good question… I will write another post about this in the future when I’ll get ready for this…

I am in vacation now… And I’m remembering why I don’t use to take breaks from what I do… And why I use to have many jobs in the same time or why I use to do many things in the same time. Because if I have time to do nothing… I have time to think about how lonely I am and after that I have time to be depressed.

I think it is more easily for me to be anytime tired instead of feeling lonely or unloved..

Sometimes I feel sad and lonely… Sometimes…

Perfecțiunea imperfecțiunii

E ziua în care împlinesc 25 de ani imperfecți. Am ieșit de ceva vreme să merg la primărie să îmi schimb buletinul. Și când am ajuns afară am văzut fulgii de zăpadă perfecți. Ninge cu hexagoane perfecte. De-a lungul timpului omul s-a inspirat din perfecțiunea naturii pentru diferite lucruri sau acțiuni. Aș spune totuși imperfecțiunea naturii. Pentru ca nimic nu e ferit de boală – de imperfecțiune. Eu văd totul foarte diferit de mulți oameni pe care îi cunosc… Și asta e o imperfecțiune. Îmi place mult să apreciez ce e frumos la fiecare om. Să încerc să văd partea plină a paharului și să admir frumosul din om. Sigur… Asta e o imperfecțiune.

În primii mei ani de viață am fost slăbuț. Apoi am tot oscilat. Iar ulterior am început să pun multe kilograme. Și anul ăsta, ca în fiecare an, îmi propun să slăbesc… Hahaha… Eu mereu am încredere în mine! Sper să nu mă dezamăgesc și anul acesta! O alta imperfecțiune.

Cum scriam în articolul anterior… Mereu am avut așteptări de la oamenii din jur. O altă imperfecțiune… Și mereu îmi promit că nu mai am. Dar nu merge. Apoi am discutat cu un prieten de-al meu de suflet. Un drag prieten căruia îi mulțumesc că mă ajută în a mă autocunoaște la nivel psihoemoțional. Vorbind cu el am realizat că am așteptări de la oamenii pe care îi iubesc.

O altă imperfecțiune este că iubesc necondiționat. Și nu doar într-o relație de iubire, prietenie, familie. Din păcate sau din fericire încerc să îmi iubesc colegii, prietenii, pacienții, oamenii cu care mă întâlnesc prima data sau pe care nu i-am întâlnit niciodată, nu am vorbit vreodată, dar pe care îi stimez enorm.

Nu judec pe nimeni. Îmi fac păreri despre oameni pentru că am impresia ca e o trăsătură umană tipică, întipărită în ADN-ul nostru de homo sapiens sapiens… Dar de aproximativ un an nu mai judec pe nimeni… Fie el de altă rasă, religie, sex, orientare sexuală sau de gen, naționalitate, comportament, treaptă socială etc. Și oarecum dacă iubești asa cum trebuie nu ai cum să și judeci în același timp. O altă imperfecțiune.

Nu prea mai există în vocabularul meu cuvinte ca “urăsc” sau “taci odată”… Nu vreau să utilizez cuvinte care sunt menite să jignească ori să determine pe cineva să se simtă înjosit. O imperfecțiune ar zice unii.

Îmi cer iertare pentru a pune capăt războiului. O imperfecțiune, clar… Mai ales când războiul nu a fost început de mine. Dar nu asta e important, nu? Iubind te dăruiești. Și atunci curajul de a spune “Iartă-mă!” nu mai e curaj. E dragoste.

Știu ca unii mă judecă în momentul citirii acestui articol. Unii vor spune că nu sunt așa. Dar eu ma cunosc foarte bine. Și cei care mi-au dat ocazia să fiu eu în prezența lor au putut observa asta.

Chiar dacă mai am o groază de spus… Adevărul e că imperfecțiunile astea formează perfectul. Am trăit 25 de ani imperfecți, alături de oameni imperfecți (familie, M.*, Tania, Adriana, Ștefan, Răzvan, Diana, Adi, Alin, Anne-Marie), în situații și locuri imperfecte… Am purtat discuții imperfecte din care am tras concluzii imperfecte. Sunt un om imperfect! Înconjurat de imperfecțiuni… Dar frumosul imperfecțiunilor. E că fac totul perfect.

Mă simt perfect la 25 de ani, datorită vouă și nu am posibilitatea decât să folosesc un cuvânt mic pentru o emoție mare. Mulțumesc următorilor…
– Familie
– M.*
– Tania
– Adriana
– Răzvan
– Ștefan
– Diana
– Adi
– Alin
– Anne-Marie

*PS: nu e o ordine anume, toți sunteți la fel de importanți pentru mine și voi sunteți familia mea. Ați contribuit la dezvoltarea mea și vreau să vă păstrez în sufletul meu imperfect, pe care voi îl faceți să strălucească, să fie perfect. Mulțumesc pentru un an minunat. Și că o să îmi fiți alături și pe mai departe…

Așteptări vs Realitate

A trecut și Crăciunul 2018. Vin sărbătorile anului nou… Pe măsură ce trec anii îmi dau seama tot mai mult că sărbătorile vin și trec fără să realizez asta. În câteva zile împlinesc 25 de ani… Uitându-mă înapoi sunt mulțumit, în mare parte, de mine… Dar știi tu cum e… Tindem să ne vedem părțile mai puțin bune… Parcă citind din cartea vieții noastre astea sclipesc mai tare… Ne sar în ochi mai ușor…

Am scris la titlu “Așteptări vs Realitate” pentru că, eu personal, am foarte multe așteptări de la oamenii din jurul meu, în special de la familie și prieteni și… Uneori și de la oamenii pe care abia îi cunosc… Adevărul gol goluț este că trebuie să renunț în a avea așteptări că realitatea e alta. Când nu ai așteptări, dacă se întâmplă ceva pozitiv, realitatea te va surprinde plăcut, însă dacă ai așteptări, în 95% din cazuri realitatea te va dezamăgi.

Începând cu anul mutării mele în Cluj, la facultate au început sa apară primele dezamăgiri… Pentru că, știi tu… Nu mai sunt părinții care să te sfătuiască și apoi dacă nu merge așa cum vrei tu să ai pe cine da vina… Când începi să locuiești singur, ești tu cu tine… Au apărut dezamăgiri pentru că eram mult prea naiv și credeam aproape orice promisiune. Mereu am fost o persoană săritoare, am ajutat cu ce am putut pe oricine… Am privit orice om frumos, sincer și corect… Cel puțin până la proba contrarie. Problema e că făcând asta și iubind oamenii, am fost și sunt destul de ușor de rănit. Nu am găsit încă rețeta protecției potrivite pentru asta. Revenind… Au trecut ani… Am terminat facultatea! Am început să lucrez cu oameni. Apoi masterul! Apoi am predat la studenți de toate vârstele… Credeam că știu să citesc oamenii, însă m-am înșelat atât de tare… Eram mințit cu zâmbetul pe buze și seninătatea cea mai strălucitoare. Fiind la început m-a durut atât de tare… Nici nu îți poți imagina. A mai trecut timp… Am trecut prin dezamăgiri de toate felurile… Am trecut peste deces… Lucru care mi-a guvernat toate dezamăgirile până la momentul acela. Am primit palme și orientat spre a nu mai avea așteptări de la nimeni și nimic… Și o perioadă nu mai aveam așteptări… Dar mai apoi mă îndrăgosteam iar…. Sau cineva îmi vorbea așa frumos și începeam iar să visez și să trăiesc în basme… Și iar aveam așteptări. Și iar realitatea îmi dădea o palmă… Și tot așa…

Dacă puteam să îi cer ceva moșului, de Crăciun, i-aș fi cerut să facă ceva ca eu să nu mai iubesc și implicit, să fiu imparțial; să pot fii fericit eu cu mine însumi la infinit și să aplic zâmbetul fals pentru toată lumea… După cum observ funcționează! Cel puțin la alții!

E trist… Dar ăsta sunt eu acum… Am așteptări pentru că sunt atât de naiv încât cred că cel din fața mea se va comporta la fel de frumos cu mine cum ma comport și eu cu el. Sunt atât de naiv încât am impresia că dacă eu am înțelegere față de cel din fața mea, reciproca e valabilă… Sunt atât de naiv încât cred că oamenii care zâmbesc frumos și simt lucrul acesta. Însă… Realitatea e alta!

Un alt articol…

Stiti ce imi place la o societate mica… inchegata?! Ca e extrapolarea unei familii mari…

:)) stiu ca nu intelegi la ce ma refer, dar am sa iti explic acuma…

 

 

Intr-o familie nu sunt mereu doar zile roz… nu te intelegi perfect mereu cu toata lumea insa in final ii iubesti… Si… cu totii avem matusa aia pe care nu o intelegem, care te scuipa mereu cand te vede “sa nu te deoache”, care pune mana pe tine si te strange ba de obraji, ba de umeri si te imbratiseaza de iti trosnesc toate oasele, ca doar ai crescut foarte mult de luna trecuta de cand nu te-a mai vazut. Cu totii avem unchiul ala morocanos, care de regula e sotul matusii mentionate inainte, care nu vrea sa vada pe nimeni sau sa discute cu nimeni, are mutra aia acra si lipsita de orice zambet si care iti arunca mereu o privire de ai impresia ca vrea sa te ucida doar cu privirea.

Cu totii avem frati si/sau surori sau verisori cu care ne intelegem asa bine incat zici ca in acelasi borcan am crescut amandoi/toti si parca e deajuns sa ne privim in ochi si stim ce vrea sa spuna celalalt. In fiecare familie este o mama protectoare (fie ca e chiar MAMA, fie ca e alt membru al familiei). In fiecare familie este cel putin o persoana care ar strabate munti si mari doar ca sa te vada fericit sau s-ar bate cu orice doar sa te apere pe tine.

Asa e si in societatile mici si inchegate… o mica mare familie… Sigur faceti parte dintr-un grup mic social. At least, la lucru/serviciu sau la scoala e fix la fel… daca stati sa observati este mereu acel lider care tine la grup (fie ca e el numit lider sau nu), acela e liderul adevarat, mama protectoare. In oricare grup este sufletul distractiei, acel membru sau acei membri care raspandesc bucurie si zambete in jur. Au ei un vibe aparte. Peste tot este persoana aia acra, care uneori se ascunde dupa un zambet, fortat sau nu, dar de cele mai multe ori e solitara. Este apoi acel om care ar face totul pentru ca restul sa fie fericiti (si el e pe ultimul loc mereu, ca si o mama care sacrifica totul pentru binele copiilor).

 

Fiecare grup social are “frati” sau “surori” care ar strabate munti si mari doar ca celalalt sa zambeasca sau ar sari oriunde si pe oricine daca ar fi nevoie doar sa isi apere “fratele/sora”. Stiti voi.. ca intr-o familie.

 

Asa ca mereu cand mai integrez intr-un nou grup il inteleg exact ca pe o familie. In familie nu e totul roz sau cu alte cuvinte nu e totul gri. Sunt o multitudine de culori si sentimente. Si cred ca asta face viata frumoasa… si… desigur… modul cum reactionezi tu, personal, la acestea!

 

Sa aveti un weekend pliiiin de zambete! 🙂 😉

Tastatura noua…

Am vrut neaparat sa imi iau o tastatura noua, cu tastatura numerica… am reusit sa fac asta… si uitandu-ma la un film am ramas adanc pe ganduri…

In putine cuvinte… am stat si m-am gandit… de ce ne ascundem ideile? de ce ne ferim sa spunem ce gandim? de ce NE E ASA FRICA DE PARERILE contradictorii ale celor din jur?! Pana la urma asta e parerea noastra?

Oare dupa asta nu atragem si nesiguranta de sine? nu atragem si greutatea de a lua o decizie pentru NOI!?

Acesta nu e un post lung… e doar o idee principala… Oare… si tie iti e frica sa arati cum gandesti sau cine esti?!

Întrebări fără răspuns…

Câteodată mă întreb cum ar fi să fiu o apă?

Ce curge lin, cuminte, frumos

Să scap de lumea asta șchioapă

Atingând un alt prag în cosmos.

Îmi pun mereu întrebări de ce lumea nu se raportează la alții precum ar vrea să se raporteze alții la ei..

De ce nu putem să îi vedem pe cei mai slabi ca pe alți frați ai noștri? De ce nu putem să nu mai judecăm lumea cu orice preț…? În loc să încercam să îi învățăm cum să facă sau să privească lucrurile.

Mă tot întreb de ce m-am născut în secolul ăsta și pe planeta asta…? De ce trebuie să sufăr atât…? De ce e așa greu sa trăiești frumos? De ce mereu altcineva știe mai bine ce e bine pentru mine și cum se face ca mereu altcineva știe ce ma face pe mine fericit?

De ce nu poți trece peste orgoliul tău și sa te lași instruit de cineva capabil în domeniul său….? De ce tot timpul ai excese de personalitate? De ce nu îți propui sa vezi partea bună a omului din fața ta și mereu îi scoți în evidență greșelile… Părțile negative?

De ce îți faci viața mai complicată și o faci și pe a altora…? De ce nu vrei să gândești lucrurile? De ce îți place să complici totul? De ce?

De ce nu îi iubești pe cei din jurul tău? De ce îți urăști profesorul? De ce nu te gândești mai mult la viața din spatele omului din fața ta…? Tu mereu vorbești în necunoștință de cauză. Până nu vezi tot tabloul nu poți sa îl critici și nu ai dreptul să îl critici decât dacă ești specialist în arta/pictură.

Nu poți fi artist fără sa simți. De ce arunci mereu răutate în jur? De ce nu vrei sa gândești lucrurile peste orgoliul tău? De ce nu îți poți lăsa eul deoparte și să ne vezi cu alți ochi?

De ce trebuie sa dai mereu vina pe zodie când tu nu poți înghiți pe cineva? De ce nu poți renunțaa personalitatea ta imensă să îi înțelegi și altuia punctul de vedere? De ce nu poți trăi frumos??

De ce nu poți întoarce bine pentru rău… La infinit… De ce?

De ce trebuie sa te bați cu pumnul în piept arătând cine ești tu în loc să îl iubești pe cel mai slab decât tine? De ce trebuie să te separi de cei mai micuți? De ce?

De ce ai uitat să fii copil? Să nu te mai uiți cum arată cel din fața ta sau cum gândește… Să luați jucăriile și să vă prefaceți că totul e frumos….?

De ce? De ce?

Mereu m-am întrebat de ce e așa greu totul? Mereu mi-am proiectat o viață fericită… Dacă am să fac aia sau aialaltă… Voi fi fericit… Adevărul e că nu îți dă nimeni nici o garanție… De ce e așa greu totul? De ce trebuie să mă gândesc eu mereu la alții, și fericirea mea să depindă mereu de alții? De ce nu fac eu chestiile care ma fac fericit? De ce nu sunt omul care m-ar face fericit (sa fiu)? De ce ma uit mereu dacă nu greșesc cuiva prin asta? De ce…? Pentru că ție nu îți pasă… Tu îți vezi de fericirea ta… Chiar dacă eu sunt nefericit… Mă iubești cât timp îți fac pe plac… Ții la mine până nu mai suntem pe aceeași felie… Când părerile noastre sunt diferite te gândești doar la confortul tău… De ce eu ma gândesc mereu la confortul altora când aleg dacă vreau să fiu sau nu fericit…? Când nimănui nu ii pasă dacă eu sunt sau nu fericit? În stilul meu…

Sunt întrebări la care niciodată nu am să am vre-un răspuns… Tot ce vreau e să fiu fericit… Tu nu?!

PS: nu m-am referit la vreo persoană anume… Întrebările acestea urlă din inima mea ce e cât un purice de cel puțin 3 ani. Azi poate am avut un click și am putut să scriu o parte din ele.