Așteptări vs Realitate

A trecut și Crăciunul 2018. Vin sărbătorile anului nou… Pe măsură ce trec anii îmi dau seama tot mai mult că sărbătorile vin și trec fără să realizez asta. În câteva zile împlinesc 25 de ani… Uitându-mă înapoi sunt mulțumit, în mare parte, de mine… Dar știi tu cum e… Tindem să ne vedem părțile mai puțin bune… Parcă citind din cartea vieții noastre astea sclipesc mai tare… Ne sar în ochi mai ușor…

Am scris la titlu “Așteptări vs Realitate” pentru că, eu personal, am foarte multe așteptări de la oamenii din jurul meu, în special de la familie și prieteni și… Uneori și de la oamenii pe care abia îi cunosc… Adevărul gol goluț este că trebuie să renunț în a avea așteptărirealitatea e alta. Când nu ai așteptări, dacă se întâmplă ceva pozitiv, realitatea te va surprinde plăcut, însă dacă ai așteptări, în 95% din cazuri realitatea te va dezamăgi.

Începând cu anul mutării mele în Cluj, la facultate au început sa apară primele dezamăgiri… Pentru că, știi tu… Nu mai sunt părinții care să te sfătuiască și apoi dacă nu merge așa cum vrei tu să ai pe cine da vina… Când începi să locuiești singur, ești tu cu tine… Au apărut dezamăgiri pentru că eram mult prea naiv și credeam aproape orice promisiune. Mereu am fost o persoană săritoare, am ajutat cu ce am putut pe oricine… Am privit orice om frumos, sincer și corect… Cel puțin până la proba contrarie. Problema e că făcând asta și iubind oamenii, am fost și sunt destul de ușor de rănit. Nu am găsit încă rețeta protecției potrivite pentru asta. Revenind… Au trecut ani… Am terminat facultatea! Am început să lucrez cu oameni. Apoi masterul! Apoi am predat la studenți de toate vârstele… Credeam că știu să citesc oamenii, însă m-am înșelat atât de tare… Eram mințit cu zâmbetul pe buze și seninătatea cea mai strălucitoare. Fiind la început m-a durut atât de tare… Nici nu îți poți imagina. A mai trecut timp… Am trecut prin dezamăgiri de toate felurile… Am trecut peste deces… Lucru care mi-a guvernat toate dezamăgirile până la momentul acela. Am primit palme și orientat spre a nu mai avea așteptări de la nimeni și nimic… Și o perioadă nu mai aveam așteptări… Dar mai apoi mă îndrăgosteam iar…. Sau cineva îmi vorbea așa frumos și începeam iar să visez și să trăiesc în basme… Și iar aveam așteptări. Și iar realitatea îmi dădea o palmă… Și tot așa…

Dacă puteam să îi cer ceva moșului, de Crăciun, i-aș fi cerut să facă ceva ca eu să nu mai iubesc și implicit, să fiu imparțial; să pot fii fericit eu cu mine însumi la infinit și să aplic zâmbetul fals pentru toată lumea… După cum observ funcționează! Cel puțin la alții!

E trist… Dar ăsta sunt eu acum… Am așteptări pentru că sunt atât de naiv încât cred că cel din fața mea se va comporta la fel de frumos cu mine cum ma comport și eu cu el. Sunt atât de naiv încât am impresia că dacă eu am înțelegere față de cel din fața mea, reciproca e valabilă… Sunt atât de naiv încât cred că oamenii care zâmbesc frumos și simt lucrul acesta. Însă… Realitatea e alta!

Advertisements

About Aki's Land

Radiographer by day, artist by night! 😉

Posted on December 29, 2018, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: