Întrebări fără răspuns…

Câteodată mă întreb cum ar fi să fiu o apă?

Ce curge lin, cuminte, frumos

Să scap de lumea asta șchioapă

Atingând un alt prag în cosmos.

Îmi pun mereu întrebări de ce lumea nu se raportează la alții precum ar vrea să se raporteze alții la ei..

De ce nu putem să îi vedem pe cei mai slabi ca pe alți frați ai noștri? De ce nu putem să nu mai judecăm lumea cu orice preț…? În loc să încercam să îi învățăm cum să facă sau să privească lucrurile.

Mă tot întreb de ce m-am născut în secolul ăsta și pe planeta asta…? De ce trebuie să sufăr atât…? De ce e așa greu sa trăiești frumos? De ce mereu altcineva știe mai bine ce e bine pentru mine și cum se face ca mereu altcineva știe ce ma face pe mine fericit?

De ce nu poți trece peste orgoliul tău și sa te lași instruit de cineva capabil în domeniul său….? De ce tot timpul ai excese de personalitate? De ce nu îți propui sa vezi partea bună a omului din fața ta și mereu îi scoți în evidență greșelile… Părțile negative?

De ce îți faci viața mai complicată și o faci și pe a altora…? De ce nu vrei să gândești lucrurile? De ce îți place să complici totul? De ce?

De ce nu îi iubești pe cei din jurul tău? De ce îți urăști profesorul? De ce nu te gândești mai mult la viața din spatele omului din fața ta…? Tu mereu vorbești în necunoștință de cauză. Până nu vezi tot tabloul nu poți sa îl critici și nu ai dreptul să îl critici decât dacă ești specialist în arta/pictură.

Nu poți fi artist fără sa simți. De ce arunci mereu răutate în jur? De ce nu vrei sa gândești lucrurile peste orgoliul tău? De ce nu îți poți lăsa eul deoparte și să ne vezi cu alți ochi?

De ce trebuie sa dai mereu vina pe zodie când tu nu poți înghiți pe cineva? De ce nu poți renunțaa personalitatea ta imensă să îi înțelegi și altuia punctul de vedere? De ce nu poți trăi frumos??

De ce nu poți întoarce bine pentru rău… La infinit… De ce?

De ce trebuie sa te bați cu pumnul în piept arătând cine ești tu în loc să îl iubești pe cel mai slab decât tine? De ce trebuie să te separi de cei mai micuți? De ce?

De ce ai uitat să fii copil? Să nu te mai uiți cum arată cel din fața ta sau cum gândește… Să luați jucăriile și să vă prefaceți că totul e frumos….?

De ce? De ce?

Mereu m-am întrebat de ce e așa greu totul? Mereu mi-am proiectat o viață fericită… Dacă am să fac aia sau aialaltă… Voi fi fericit… Adevărul e că nu îți dă nimeni nici o garanție… De ce e așa greu totul? De ce trebuie să mă gândesc eu mereu la alții, și fericirea mea să depindă mereu de alții? De ce nu fac eu chestiile care ma fac fericit? De ce nu sunt omul care m-ar face fericit (sa fiu)? De ce ma uit mereu dacă nu greșesc cuiva prin asta? De ce…? Pentru că ție nu îți pasă… Tu îți vezi de fericirea ta… Chiar dacă eu sunt nefericit… Mă iubești cât timp îți fac pe plac… Ții la mine până nu mai suntem pe aceeași felie… Când părerile noastre sunt diferite te gândești doar la confortul tău… De ce eu ma gândesc mereu la confortul altora când aleg dacă vreau să fiu sau nu fericit…? Când nimănui nu ii pasă dacă eu sunt sau nu fericit? În stilul meu…

Sunt întrebări la care niciodată nu am să am vre-un răspuns… Tot ce vreau e să fiu fericit… Tu nu?!

PS: nu m-am referit la vreo persoană anume… Întrebările acestea urlă din inima mea ce e cât un purice de cel puțin 3 ani. Azi poate am avut un click și am putut să scriu o parte din ele.