Scrisoare pentru BFFs
V-ati simtit vreodata ciudat? sunt sigur ca da… si asta poate insemna “tz” chestii…
Hmmm…. Stii sentimentul ala cand iubesti pe cineva la fel cum iti iubesti fratele/sora… Momentul cand sentimentul din interiorul tau nu prea are o explicatie logica… Hehe…? de fapt cine sunt eu sa gasesc o logica atunci cand vine vorba de iubire?! in orice forma sau fel ar fi ea…?
E prietenul tau cel mai bun… e colegul tau de banca… e colega ta de la cursul de matematica… e colega aia care iti sopteste mereu la teste la anatomie… oricine… dar cand vine vorba de el/ea sufletul din interiorul tau se face cat un purice si inimioara ta urla parca stramtorita acolo ca nu poate respira… Dar nu vine vorba de dragoste… in that way… E absolut sigur ca e vorba de iubire… dar ce fel de iubire? pt ca e ciudat sentimentul… Daca persoana in cauza isi pica un examen sau e coplesita de stres. Daca e in culmea fericirii din cauza unui cadou sau… pur si simplu a baut prea mult… parca te incarca un sentiment prea mare se compasiune sau tristete… sau pur si simplu iti vine si tie sa plangi sau sa te bucuri cum nu ai facut-o pentru altcineva pana atunci. Stii? e ca si iubirea de frate…
E nemarginita… E uluitoare… E de neinlocuit… E minunata… E prea mare sa incapa in inima ta si da pe afara… Asta e iubirea de Frate! Faza e ca nu se aplica doar la fratii/surorile de sange… Ai trecut prin situatii de genul?!
Unii din prietenii mei spun ca nu iubesc pe nimeni cum se iubesc pe ei insisi, iar altii ar zice ca asta se traduce ca egoism. Eu consider ca e si un mecanism de defensiva in zilele noastre unde anxietatea preia controlul si ne duce pe culmile deznadejdii… Nu cred ca e egoism… Insa eu nu pot face asta. Suntem firi diferite si asta ne face frumosi. Eu am vreo 3 persoane (familia iese din socoteala aici) la care tin mai mult decat la mine (va stiti voi, deoarece cu siguranta cititi acest articol)… Si sincer sa va spun, in ultima vreme m-am schimbat foarte mult. Nu sunt ala care te obliga sa faci ceva, chiar si in calitate de BFF. Nu sunt persoana care te obliga sa imi spui ce te framanta sau daca ai nevoie de ajutor si cum. Mereu ma pun in locul tau… Mereu ma gandesc ce sa fac sa iti fie tie bine, chiar daca eu sunt pe locul 2. Zambetul tau e rasplata. Mereu cand patesti ceva, exagerezi cu bautura ori dai un rateu mi se piteste inima si nu stiu ce sa spun… Credeam ca sunt bun la cuvinte, ca pot sa iti ofer macar putin sprijin moral, dar adevarul e ca nu pot. Imi cer iertare pentru asta…!
Mereu ma gandesc ca nu pot sa fac nimic cand tu suferi, fie ca realizezi fie ca nu… am mustrari de constiinta ca sunt asa limitat si nu pot sa fac mai mult. Sunt acela care sta in casa, sub plapuma cu perna verde in brate si plange de dragul tau, de compasiune, mila sau ce mai stiu eu ce creierul meu decide sa formeze… Acel ciudat care isi doreste ca intr-o buna zi sa iti poata oferi tot sprijinul de care ai nevoie si sa stie cum sa discute cu tine fara sa te simti ofensat sau sa iti produca tristete…
Sunt mereu acel baiat care, in momentul in care te bucuri, ca ai trecut peste un hop in viata, ca ai reusit la rezidentiat, ca ai luat un examen, ca ti-a iesit un desen, ca ai primit locul de munca pe care ti-l doreai, ca ai plecat in concediul pe care il visai, ca fata pe care o placi ti-a zambit… s.a.m.d… nu stie cum sa iti spuna ca se bucura pentru tine ca si cum el ar fi in situatia ta. Mereu stau in spatele telefonului, tabletei, computerului si citesc isorioara ta fericita si nu stiu ce sa spun sau cum sa iti demonstrez ca sunt trup si suflet langa tine…
Sunt acela care incearca sa te incurajeze, de multe ori poate stangaci, dar sa stii ca mereu cand tu, copilul tau sau prietena ta pateste ceva parca pe mine ma doare mai tare… Si ma doare ca nu pot face nimic… sau ca nu stiu ce as putea sa fac…
Dar cel mai dureros e atunci cand am o idee de ce as putea face, dar nu am
nici cea mai vaga idee cum sa actionez sa nu stric totul… Ar fi mult de spus, dar tine minte…
TU esti cel mai bun prieten (cea mai buna prietena) al meu (3 la numar) si pentru tine as face totul!!! Chiar daca nu pare, din stangacia mea, te asigur ca sunt MEREU alaturi de tine!
Poate gandesc prea mult. Poate sunt ciudat ca ma exprim ciudat. Insa am mereu ganduri bune si un suflet mare… il pun mereu pe tava si asta nu e bine, insa asta sunt eu…. Ce sa fac?! Sunt eu… Cel mai bun prieten al tau! Te iubesc (mai mult decat pe mine)!
Posted on March 4, 2018, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.
Leave a comment
Comments 0