Călătorim…

Călătorim… Din toate punctele de vedere…

Călătorim dintr-o parte în alta pentru a putea studia, pentru a putea munci, pentru a vizita… Călătorim… Călătorim prin viață… Călătorim și ne îndreptăm mereu spre o direcție bine stabilită de la bun început.

Obișnuiam să călătoresc mereu cu trenul, în studenție, ca mulți din voi… Am petrecut mult timp călătorind… În facultate prea puțin priveam pe geam… Știți voi… Cursuri de învățat, atlas de anatomie de fotografiat și reținut, examene de dat… Și… Credeam că știu și cunosc prea bine locurile astea. Până la urmă am trecut pe lângă ele de cel puțin 200 de ori.

Dacă știi să privești în jurul tău, în călătoria ta, locurile și oamenii, chiar dacă ai impresia că îi știi așa bine, ai să descoperi că fiecare lucru sau om are o strălucire aparte. De fiecare dată.

Așa călătorim și prin viață. Ne-am obișnuit cu ea. Ne e așa cunoscută. Obișnuim să spunem “eh. Mă cunosc eu foarte bine!” când, adevărul e că nu ne dăm timp să facem asta mai deloc. Călătorim pe drumul vieții și ne uităm doar în jos. La cursuri, la atlas și ne stresăm că vin examenele. Uităm să mai privim și în jur. Uităm să vedem frumusețea locurilor așa de cunoscute și să vedem sclipirea oamenilor așa familiari.

Oricât ai avea de studiat pentru examenul ce urmează în viața ta.. Mai ridică ochii din cursuri și privește frumusețea din jurul tău și iubirea din ochii celor ce te înconjoară!

O duminică minunată îți doresc! :*