Islamul – între Media și Realitate

De la început vă spun că NU promovez islamismul, vă spun doar obiectiv ce am învățat în seara aceasta!

Bun, deci după ceva vreme revin cu un post pentru puținii mei cititori și pentru liniștea mea sufletească… Subiectul pe care vreau să îl dezvolt în puținele cuvinte care fac parte din vocabularul meu actual este ISLAMUL ca și realitate… Consider că este un subiect actual și controversat la ora actuală… Te rog să citești până la capăt, fără să îți formezi idei (preconcepute) și să iei o imagine de ansamblu la finalul articolului…!

În această seară am fost la un curs relaxant despre Islam – Musulmanism – principii actuale ale acestuia, între religie, etică și decizie personală. Totul s-a axat pe bioetică (Întrucât s-a ținut la Univ de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, în cadrul Cercul de Bioetică, condus de către Doamnă Dr. Maria Aluaș), înțelegerea actului medical – când avem de a face cu o persoană care are această credință (dacă o pot numi așa) – cunoscând pe de o parte puțin din istoria acestei mișcări și pe de altă parte credințele, ideologiile și aplicațiile în societatea actuală a acestei grupări sociale.

Unul din punctele cele mai importante ale serii a fost că tot discursul a fost redat de către Domnul Lector Universitar Lazăr Marius de la Universitatea Babeș Bolyai – Disciplina Istorie și Filosofie. Extrem de important e că nu a fost un monolog, ci un dialog între dânsul și studenții de la diferitele specializări medicale… Chiar vă încurajez să mergeți la cursurile și ”extracursurile” dânsului. Eu, personal, l-aș fi putut asculta ore în șir, fără să mă plictisesc. Cunoaște foarte multe lucruri și este unul din persoanele de la care ai ce învăța, un om cu părerile formate din experiența de viață, un om realist… Și de aceea doresc să însist pe realitate și doresc, de asemenea, să fac o comparație între mass-media și real.

Bun, am să insist pe partea medicală studiată legată de acest domeniu, pe bioetică în sine și pe problemele care se ridică într-un spital Românesc la eventuala prezentare a unui individ sau grup de indivizi cu încadrare musulmană. 

Domnul Lector a insistat pe principiile oferite oricărui adept de către CORAN (cartea sfântă a Islamului) prin intermediul mamei (femeii) de cele mai multe ori, care joacă un rol foarte important în educația religioasă a descendenților. De aici deducem că o persoană adeptă a islamului va avea religia ”în sânge” și aceasta ocupă o parte foarte importantă a vieții lui (evident că o să ziceți că nu toți, și da, aveți dreptate, însă noi trebuie să mergem de la această premisă, pentru că, în medicină, am jurat că nu vom face favoritisme sau defavoritisme pe motive de sex, rasă sau RELIGIE…). Am să vă dau niște exemple spre finalul articolului, de cazuri medicale ipotetice. 

Sigur… Cum creștinismul e împărțit în mai multe denominațiuni, așa și musulmanismul. Nu am să întru în detalii pentru că nu asta e important acum. Am amintit asta cu scopul de a clarifica probabilitatea existenței diferențelor între ei. Oricum ar fi, actul medical nu are voie să fie condiționat de asta. Tot din spusele Domnului Lector am desprins că nimic nu e mai important decât cuvintele Coranului, pentru practicanții tradiționaliști (vezi exemplele finale).

Atât Creștinismul, cât și Islamul promovează viața ca fiind un dar de la Dumnezeu/Alah, asupra căreia doar El are drept. Sinuciderea este unul dintre cele mai păcătoase lucruri. În Islam e echivalent cu uciderea altei persoane. Cu toate că spunem că doar Dumnezeu/Alah are drept asupra vieții, întrucât El a dat-o, nici într-una din aceste mari religii nu se condiționeaza actul medical. Ba mai mult, Medicul sau cadrele medicale sunt considerați oameni prin care Dumnezeu/Alah lucrează în ideea de a ajuta și alți oameni. Tot așa cum Coranul spune că Omul este expresia desăvârșită a creației și Biblia realatează că Omul este coroana creațiunii divine

Islam = Supunere (în sensul de conștientizarea credinciosului că e produsul divinitații)

Evident… sunt multe de vorbit… dar un lucru vreau sa mai amintesc legat de această credință… două chiar… Potrivit Coranului, în spusele Domnului Lector Universitar, viața intră în fetus (deci în ”viața intrauterină”) la 4 luni (120 de zile). Se desprinde de aici permisiunea avortului până la aceasă vârstă. De asemenea nu este interzisă nici contracepția. Și al 2-lea lucru este că, sfânta carte-Coranul, prin spusele cuvinte de acolo, încurajează adepții la o cercetare și o curiozitate permanentă a tot în toate. Există o frază care sună aproximativ așa: Cerneala savanților e mai prețioasă decât sângele sfinților

Având în vedere că scriu pe blogul personal îmi voi scrie și părerea personală vis-a-vis de aceste lucruri. Evident, creștin fiind, și promovând crestinismul ca religie autentică, nu sunt de acord cu avortul… NU voi începe acea discuție interminabilă și luptă nestăvilită cu morile de vânt, însă… Noi considerăm că o persoană are viață în momentul în care avem activitate cardiacă și o oarecare activitate cerebrală (deci o persoană care nu are nici activitate cardiacă, nici activitate cerebrală este teoretic moartă). Inimioara copilașului, intrauterin, începe să bată la vârsta de 5 saptămâni intrauterin. Activitatea cerebrala apare la puțin timp după – demonstrat utilizând aparate de Rezonanță Magnetică Nucleară și diferiți parametrii. Oricum se ridică probleme de etică medicală (bioetică) la momentul în care intervine și religia și ce se întâmplă cu cei sub 5 săptămâni. Eu, personal, eram ofticat de ce Coranul îi imbie pe adepți să cerceteze tot ce mișcă, dar îi limitează la anumite lucruri să nu le facă chiar daca sunt în folosul lor sau trec peste o oarecare etică… 

Cel puțin în România EXISTĂ documentul ce poartă numele de Consimțământul pacientului informat. Care este un document unde se trec eventuale patologii asociate ale pacientului care se prezintă la medic pentru o eventuală examinare, procedură sau tratament. I se explică pacientului care sunt beneficiile în balanță cu riscurile și informațiile pe care trebuie să le cunoască și să le cântărească la momentul efectuării procedurii sau tratamentului, iar pentru toate acestea PACIENTUL INFORMAT semneaza pe acest document dacă este sau nu de acord cu ce urmează sa se întâmple, fiind informat și asumându-și decizia. Așa că dacă e un pacient aparținător islamului nu acceptă o oarecare investigație sau tratament, în România, o va face pe propria semnătură, DUPĂ ce i s-au explicat riscurile și beneficiile. Asta se aplică pentru toți pacienții DE PE TERITORIUL României.

Ex 1. Un domn, aparținând islamului, se prezintă la dentist cu un abces dentar și durere incontrolabilă la măsea. Medicul dentist îi explică procedeul de curățare, cum se va efectua tratamentul pe canal și că în final va scăpa de durere. Omul acceptă, este tratat și durerea dispare. În următoarea săptămână, tot același domn se întoarce la Medicul dentist cu soția dânsului (care poartă hijab – acel obiect de vestimentație ce le acoperă fața – pentru a se conforma, în general, ideilor despre modestia femeii, extrase din Coran) care are multiple abcese dentare și implicit, durere dentară. Pentru a ajunge și a avea acces la cavitatea bucală a femeii, medicul îi cere domnului să îi îndepărteze hijab-ul, moment în care acesta se enervează, pe motiv că doar el are dreptul să îi vadă fața soției lui, refuză tratamentul, astfel fiind un exemplu negativ intratarea pacientului.

Ex 2. La un spital de urgență se prezintă un cuplu practicant al islamului.  Doamna a avut un accident care necesita intervenție chirurgicală pe abdomen și torace (zona sânilor). Toată procedura a fost explicată înainte cuplului, iar condiția domnului a fost să fie și el permanent în sala de operație alături de soția sa, în timpul intervenției chirurgicale. Acordul ambelor parti a dus la rezolvarea cu succes a cazului medical.

Ex 3. Mama si fata ei minora, de origine musulmana, se prezintă la medic – barbat – unde se determină că fetița are nevoie de o injecție intravenoasă ca și tratament. Fata era destul de închisă și pentru a o ajuta să se relaxeze, medicul a rugat-o pe mamă să părăsească încaperea pentru a-i putea administra medicamentul fetiței, care probabil va avea o atitudine mai relaxată. Mama refuză pe motivul că nu poate lăsa fata minoră singură într-o încăpere cu un bărbat adult. După multe explicații și insistări mama a părăsit camera și tratamentul a fost administrat cu succes. 

ULTIMELE 2 EXEMPLE AU FOST POZITIVE… 

Voi ce părere aveți în privința acestor lucruri… vi se par aberante? vi se par normale… ținând cont de sănătatea omului… ce ar trebui facut? e mai importantă viața sau anumite practici religioase? având în vedere că totuși se promovează viața!!! UN om mort nu poate aduce laude și închinare unei divinități – fie ea Dumnezeu, fie Alah…

Am să închei prin expunerea unei propoziții care mi-a plăcut exprem de mult din discursul Domnului Lector – ”Fără curiozitate este foarte greu să trăiești!” Foarte bine spus… Nu mai are nevoie de interpretare. O lecție de viață!

Fără curiozitate e foarte greu să trăiești!

About Aki's Land

Radiographer by day, artist by night! 😉

Posted on March 24, 2016, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: